Tulburarile de personalitate

Autor: Steliana Rizeanu, psihoterapeut | Adaugat la: 12.09.2019 09:44

Termenul de personalitate se refera la disponibilitatile generale si caracteristice pe care le exprima o persoana (fata de altele) si care contureaza identitatea ei specifica (Dictionarul de Psihologie).
O tulburare de personalitate este un pattern durabil de experienta interna si de comportament care deviaza considerabil de la cererile culturii individului, este pervasiv si inflexibil, are debutul in adolescenta sau precoce in perioada adulta, este stabil in cursul timpului si duce la detresa sau deteriorare (DSM-IV).
        Pentru a diagnostica o tulburare a personalitatii trebuie evidentiate unele trasaturi convergente care sa determine o alterare semnificativa in sfera relatiilor sociale si profesionale de care subiectul in cauza poate fi sau nu constient.
        Criteriile de diagnostic pentru o tulburare de personalitate sunt urmatoarele:
        Un patern durabil de experienta interna si de comportament care deviaza considerabil de la cerintele culturii individului. Acest patern se manifesta in doua (sau mai multe) din urmatoarele domenii:
(1)   cunoastere (adica modurile de a se percepe si interpreta pe sine, alte persoane si evenimentele);
(2)   afectivitate (adica, gama, intensitatea, labilitatea si adecvarea raspunsului emotional);
(3)   functionare interpersonala;
(4)   controlul impulsului.

Paternul durabil este inflexibil si pervasiv in raport cu o gama larga de situatii personale si sociale.
Paternul durabil duce la o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de functionare.
Paternul este stabil si de lunga durata, iar debutul sau poate fi trasat retrospectiv cel putin pana in adolescenta sau la inceputul perioadei adulte.
Paternul durabil nu este explicat mai bine ca manifestare sau consecinta a unei alte tulburari mentale.
Paternul durabil nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex., un drog de abuz, un medicament) sau ale unei conditii medicale generale (de ex., traumatism cranian).

        Exista 10 tipuri de tulburari de personalitate pe care DSM-IV le imparte pe baza similitudinilor descriptive in trei grupe:

        Grupa A: personalitati excentrice si bizare
1.  Personalitatea paranoida: se caracterizeaza prin tendinta generalizata si nejustificata, care se manifesta in diverse contexte, de a interpreta actiunile altor persoane ca fiind orientate in mod deliberat pentru a-l umili sau ameninta pe cel in cauza.
2.  Personalitatea schizoida: se remarca prin detasare exagerata de interactiunile sociale si printr-o limitare a experientelor si a exprimarii afectivitatii.
3.  Personaliatea schizotipala: implica o inadecvare in relatiile interpersonale, distorsionari cognitive si perceptive, precum si un comportament excentric.

        Grupa B: personalitati emotionale si dramatice
1.  Personalitatea antisociala: se caracterizeaza prin dispretul si incalcarea drepturilor celorlalti, acte delictuale, sadice, violente, iritabilitate si agresivitate, trasaturi care se manifesta adesea inainte de varsta de 15 ani.
2.  Personalitatea  bordeline  (sau marginala): se manifesta printr-o instabilitate a dispozitiei, a relatiilor interpersonale, fluctuatii la nivelul imaginii de sine si stari afective cu caracter impulsiv.
3.  Personalitatea histrionica: se mai numeste si personalitate teatrala sau isterica si se caracterizeaza prin reactii emotionale exagerate si prin incercari permanente de a atrage atentia celor din jur.
4.  Personalitatea narcisica: subiectul are o nevoie patologica de admiratie de la ceilalti si este lipsit de calitati empatice.

        Grupa C: personalitati anxioase si ineficiente
1 . Personalitatea evitanta: implica inhibitie sociala, sentimente de inferioritate, precum si o sensibilitate exagerata la evaluarile negative ale celorlalti.
2.  Personalitatea dependenta: se caracterizeaza prin tendinta exagerata a subiectului de a se agata de ceilalti, insotita de supunere si de o nevoie excesiva de a fi protejat de ceilalti.
3.  Personalitatea obsesiv-compulsiva: se caracterizeaza printr-un stil de conduita perfectionist, rigiditate, dependenta exagerata de reguli si valori cu caracter strict; relatiile interpersonale sunt dominate de raceala afectiva.

        Tulburarile de personalitate fara alta specificatie cuprind trasaturi apartinand mai multor tipuri de personalitati descrise mai sus, fara a fi insa suficiente pentru a permite diagnosticarea unui anume tip de tulburare de personalitate si in aceasta categorie se includ:
-  personalitatea depresiva, definita ca o structura difuza de cognitii si comportamente depresive, care se manifesta in afara unui episod depresiv major si nu poate fi explicata  prin intermediul unei tulburari distimice.
-  personalitatea pasiv-agresiva sau negativista, subiectii din acest grup manifestand permanent o rezistenta pasiva la orice solicitare sociala sau profesionala, fiind opozitionisti, negativisti si sabotori mascati.
-  personalitatea sadica si personalitatea inclinata spre esec

        Date recente, bazate pe criteriile de diagnostic ale DSM -IV, sugereaza ca aproximativ 10-13% din populatia generala prezinta tulburari de personalitate (G. Ionescu - Tulburarile personalitatii).
        Tot mai multe studii sugereaza ca terapia cognitiv-comportamentala poate fi eficienta pentru unele persoane cu tulburari de personalitate, mai ales avand in vedere "abilitatea ei de a se face acceptata de catre acei pacienti care resping orice alta forma de terapie" (Adrian Opre -" Noi tendinte in psihologia personalitatii").


» Inapoi la articole